Acest grup de dezvoltare a fost construit pornind de la ideea centrală de „trezire a conștienței”. Nu este un curs în care citim și discutăm despre idei filosofice și spirituale, ci un proces în care fiecare participant este invitat să parcurgă, în propria sa viață, etapele acestei treziri.
Parcursul începe prin înțelegerea modului în care s-a format omul care suntem astăzi. „Cine sunt eu?” este întrebarea centrală. Ea este pusă la începutul grupului și rămâne permanent activă, ca un ecou.
Începem să observăm identitatea pe care ne-am construit-o, mecanismele prin care ne raportăm la lume și programele care ne influențează gândurile, emoțiile și comportamentele.
Pe măsură ce înaintăm, ceea ce la început era doar o idee devine experiență personală. Participanții încep să observe în propria viață mecanismele despre care vorbim: reacțiile automate, tiparele relaționale, fricile, nevoia de control, conflictele interioare și acele comportamente pe care le repetăm chiar și atunci când știm că nu ne mai sunt folositoare.

Fiecare întâlnire este o etapă

Fiecare întâlnire are două componente care se completează.
Prima este înțelegerea. Introducem conceptele și perspectiva asupra subiectului abordat, de exemplu Umbra, astfel încât participantul să poată vedea ceea ce se întâmplă în interiorul său dintr-un unghi nou.
A doua este experiența. Ceea ce a fost înțeles este dus în propria viață prin exerciții, reflecție, lucrul cu emoțiile, procese de autocunoaștere, meditație și intervenții terapeutice.
Astfel, participantul nu rămâne doar cu informația. Învață să se observe pe sine. Pentru a face acest lucru mai ușor, primește o fișă de lucru, atent structurată în jurul subiectului aflat în discuție, pe care o poate utiliza atât în timpul întâlnirii, cât și ulterior, în propria practică.

De la Eul construit la conștiența superioară

Parcursul urmărește treptat structurile care ne formează experiența de viață.
Începem cu Eul construit – imaginea despre noi înșine pe care am format-o de-a lungul vieții. Apoi descoperim programele care stau în spatele reacțiilor noastre și învățăm să observăm ceea ce se întâmplă înainte ca reacția automată să apară.
Ajungem apoi la Curtea Regală, spațiul interior în care diferitele părți ale personalității noastre încearcă să conducă. Descoperim conflictele dintre ele, nevoile lor și felul în care uneori am ajuns să trăim fără un centru interior care să le poată integra.
Urmează întâlnirea cu Umbra – acele aspecte ale noastre pe care le-am respins, ascuns sau considerat inacceptabile. În loc să le combatem, învățăm să le vedem și să înțelegem ce se află în spatele lor.
Parcursul continuă către ceea ce vine dincolo de istoria personală: tiparele transgeneraționale, moștenirile emoționale și comportamentale ale familiei și felul în care trecutul poate continua să se manifeste în prezent.
În etapa următoare, atenția se mută din ce în ce mai mult de la ceea ce suntem condiționați să fim către ceea ce suntem în profunzime.

Un proces de transformare, nu doar de cunoaștere

Scopul grupului nu este acumularea unor cunoștințe despre psihologie sau spiritualitate. Cunoașterea este doar începutul. Dacă ea nu se manifestă direct în viața omului, rămâne doar conținut mental.
Pe parcursul întâlnirilor, participantul este invitat să treacă de la „înțeleg ceva despre mine” la „observ ceva în mine” și apoi la „pot să aleg diferit”.
De aceea, fiecare etapă are nevoie de timp pentru a fi trăită și integrată. Unele lucruri pot fi înțelese într-o singură întâlnire, dar transformarea lor în viața de zi cu zi este un proces de lungă durată.
Grupul creează cadrul pentru acest proces: un spațiu în care omul se poate privi cu mai multă sinceritate, poate înțelege ceea ce îl conduce și poate începe să se desprindă de reacțiile automate care i-au condus viața până atunci.

De la psihologie la spiritualitate

Un element important al parcursului este întâlnirea dintre psihoterapie și spiritualitate.
Psihoterapia ne poate ajuta să înțelegem și să vindecăm ceea ce s-a format în istoria noastră personală. Spiritualitatea aduce însă o întrebare diferită: „Cine sunt eu dincolo de această istorie?”
Pe măsură ce structurile psihologice devin mai conștiente și mai integrate, apare posibilitatea unei relații diferite cu propria conștiință. Această desprindere treptată de identificarea cu propriile structuri psihologice poartă numele de dezidentificare și poate deveni o primă formă de libertate interioară.
Astfel, grupul nu urmărește doar reducerea suferinței sau schimbarea unor comportamente. El urmărește și dezvoltarea capacității de a fi prezent, de a observa, de a alege și de a trăi dintr-un spațiu interior mai conștient.
O perspectivă nouă trăită în fiecare întâlnire
La finalul fiecărei etape, participantul nu ar trebui să poată spune doar „Am învățat ceva nou”, ci și „Am trecut printr-o etapă din mine.”
Aceasta este, de fapt, structura întregului grup.

Cunoașterea oferă harta.
Întâlnirile și practica oferă spațiul pentru călătorie.
Iar experiența fiecărui participant este drumul propriu și oferă trăirea directă.