Când începi un drum spiritual, poți avea senzația că te îndrepți spre libertate interioară. Te desprinzi încet de reacțiile care te conduceau fără să-ți dai seama, conștiința ți se lărgește și ajungi să trăiești mai aproape de ceea ce ești cu adevărat. Uneori chiar așa se și întâmplă, alteori, nu prea…

Orice demers terapeutic începe, aproape inevitabil, cu un deget pus pe rană și întrebarea: „Cum scap de durerea asta?”. Fie că vorbim despre depresie, angoasă, izbucniri de furie, gelozie sau simpla neputință de a ieși dintr-un cerc viciat, transformat în buclă infinită a suferinței, omul vine la terapie căutând o ieșire din impas. Căutăm răspunsuri și soluții la problema ce provoacă suferință.

În limbajul vechi, tiparele care se repetau într-o familie din generație în generație erau numite, adesea, blesteme de neam. În fiecare sat exista o poveste care se repeta de la o generație la alta. Un neam blestemat era cel în care găseai o familie în care bărbații mor tineri. Un neam în care femeile rămân singure, abandonate sau văduve. O linie familială în care copiii nu se nasc sau nu supraviețuiesc mult timp. O casă în care iubirea se rupe mereu în același fel, tragic. O

Uneori, viaţa pe care o trăieşti nu mai este suficentă. Uneori simți nevoia de mai mult, de altceva, ca un dor interior, ca un gol, ca pe o lipsă a „ceva”, ceva ce nu poate fi numit, perceput sau înțeles. Acest sentiment te duce de multe ori pe calea exceselor materiale sau spre împlinirea socio-profesională, dar, poate fi şi ȋnceputul unui drum pe calea spirituală, atunci când te îndreaptă către o religie sau alta, către un maestru spiritual sau altul, către temple, biserici